Despre stres și acceptare

Ce este stresul?

Nu o să intru în definiții științifice, pentru că scopul este să înțelegem ce scrie aici și să ne ajute informația în viața de zi cu zi.

Stresul este în esență răspunsul corpului nostru la orice formă de posibilă amenințare. Atunci când percepi un pericol – chiar dacă este unul real sau imaginar – corpul răspunde automat la acesta.

Repet „orice formă de posibilă amenințare”. Atunci când interpretăm o situație ca fiind „stresantă”, gândurile noastre îi transmit corpului să elibereze hormoni de stres și ne simțim într-adevăr în pericol… Dar doar pentru că așa interpretăm noi situația.

Unele persoane reușesc să gestioneze problema stresului destul de bine, în timp ce altele resimt efectele psihologice și fizice într-un mod neplăcut.

Stresul nu este cu necesitate negativ. Din contră, stresul este o formă naturală de răspuns la amenințările din jur și reprezintă un mod prin care corpul se protejează de pericolele din mediul înconjurător. 

Atunci când nivelul stresului este sănătos, acesta te poate ajuta să fii concentrat, energic și alert. În situații de urgență, stresul îți poate chiar salva viața – de exemplu, te poate împinge să calci frâna pentru a evita un accident rutier.

Pentru a preveni stresul este nevoie de efort, care implică autocunoaștere și, mai ales, o conștientizare a adevăratelor nevoi, a limitelor individuale și acceptarea lor.

Situațiile stresante sunt aproape imposibil de evitat în viața de zi cu zi. Cu toate acestea, sunt anumite lucruri pe care le putem face pentru a diminua impactul negativ al stresului asupra organismului și psihicului.

Ce inseamnă acceptarea?

Acceptarea este abilitatea de a înțelege o anumită situație, fără să-i acorzi judecată și critică excesivă. Obiectele ei includ gândurile, sentimente, oameni, evenimente, trecut și viitor. 

Să accepți înseamnă să dai voie să se întâmple „ceva”, chiar dacă este sau nu în conformitate cu propriile dorințe sau valori. Nu înseamnă să te resemnezi în rol de victimă sau să renunți la puterea pe care o ai, ci să conștientizezi ce este în controlul tău să faci și ce nu este în controlul acțiunilor tale. 

Acceptarea te ajută să gestionezi mai bine aspectele negative pe care le întâmpini, pentru a nu fi ușor influențat de factori de stres a căror rezolvare nu este în controlul tău.

Această abilitate nu te face slab și nici nu te încurajează să renunți la ce-ți dorești, însă îți oferă capacitatea de a vedea soluțiile practice care-ți sunt la îndemână.

Diferența dintre a renunța și a accepta este următoarea: Renunțarea îți dă sentimente de pierzanie, de înfrângere, pe când acceptarea te face să simți înțelepciune și independență. Imediat explic de ce independență.

Atunci când accepți anumite fapte, nu le acorzi o valență pozitivă sau negativă. Dacă înțelegi că tot ce trăiești în viața asta, doar se întâmplă, atunci ai parte de o protecție care nu dă voie evenimentelor să te doboare. 

„Dacă primești o veste proastă, ești trist. Iar dacă primești o veste bună, ești vesel.” – Nu vrem asta! 

Atunci când folosești acceptarea în favoarea ta, ai puterea să simți ce decizi tu să simți, nu ce decide mediul înconjurător! 

Totul pleacă de la propriile tale gânduri! Overthinkingul, așteptările create, fricile tale, blocajele care nu-ți dau voie să acționezi liber… Toate pleacă de la felul în care gândești.

Dacă acum conștientizezi că gândurile pe care le întreții îți dictează cum o să te simți și cum o să acționezi, atunci e momentul să introduci acceptarea în viața ta!

Ce să faci cu ea

Necesită efort și dorință să fii mai bun. Dacă vrei să nu te mai deranjeze chestii, învață să le accepți. 

„Ok, ok, dar cum fac asta?” m-ai putea întreba. Well, imeditat îți explic:

În primul rând, trebuie să te ierți pentru greșelile pe care le-ai făcut în trecut și pentru cele pe care le-ai putea face în viitor. Până la urmă, să fii om înseamnă să faci greșeli. Privește-le ca pe oportunități de creștere și învățare.

Petrece timp cu oameni care îți oferă o energie pozitivă și îndepărtează-i pe cei care simți că te pun la pământ. Persoanele cu care îți petreci timpul au o influență foarte mare asupra modului în care gândești. Și te simți.

Fii sincer cu tine și acceptă-ți slăbiciunile. Nu te gândi că e greșit să le ai, pentru că ele te evidențiază de alte persoane și ăsta e un lucru bun! Toți suntem diferiți, toți greșim și toți avem lucruri de care suntem mai puțin mândrii. Asta înseamnă să fii om.

„Simt un nod în gât, dar nu vreau să plâng!” – Greșit. 

Dă-ți voie să simți sentimentele care îți cuprind corpul în anumite momente, nu fugi de ele. De la tristețe, până la bucurie, toate emoțiile sunt binevenite pentru că ne arată cum se simt anumite gânduri pe care le avem în minte. Dacă vrei să nu mai ai parte de lacrimi, nu fugi de ele. Plângi până nu mai ai ce plânge, după care fii conștient de gândurile pe care le ai în cap, că acelea te fac să plângi, nu situațiile în sine. Și asta e valabil cu orice emoție ai simți.

Acceptarea nu înseamnă că ești de acord cu ce se întâmplă. Faptul că accepți o situație, înseamnă că vrei în continuare să gândești limpede și să nu te lași afectat, chiar dacă nu-ți place situația respectivă. 

Trebuie să renunți la scenariile din capul tău. Majoritatea dăților în care ești rănit, e pentru că ai așteptări. Așteptările sunt scenariile pe care le formăm în minte, despre cum „ar trebui” să se întâmple lucrurile. Ghici ce! În afară de tine, nimeni nu știe că așa „ar trebui” să fie! Acceptă realitatea așa cum e și găsește soluții reale care sunt în conformitate cu datele pe care le ai în fața ta. 

Ești creatorul propriei realități, așa că interpretează situațiile după bunul plac, iar atunci toate lucrurile pe care le dorești se vor întâmpla!

Exercițiu practic

1. Începe să observi mai mult decât să pui etichete. Observarea faptelor care se desfășoară e lipsită de „asta înseamnă că…”. Nimic nu înseamnă nimic, lucrurile doar se întâmplă. Singura putere o ai atunci când reacționezi, așa că înainte să o faci, observă situația de parcă te uiți la un film (orice crezi tu, filmul oricum se desfășoară fără voia ta).

   
   

2. Scrie pe o foaie răspunsul la întrebările: 

• În ce situații ești mai puțin mândru de reacția ta? (reacție = cum gândești/ acționezi în urma unui stimul extern)

• Care este un lucru pe care dacă l-ai accepta, viața ta ar fi mai liniștită? 

• Pe o scară de la 1 la 10, cât de împăcat ești cu situația respectivă?

• Ce nu te lasă să simți și mai multă împăcare?

• Cum te-ai simți dacă ai avea soluția necesară ce te ajută să fii împăcat de 10/10?

• Ce te ține din a te simți așa, chiar dacă nu ai acea soluție?

• Ce poți face concret, ce este în controlul tău, pentru a repara situația?

• Dacă nu poți face nimic concret sau dacă ai făcut deja tot ce ține de tine, cât mai ai de gând să fii afectat de o situație ce nu e în controlul tău?

• Cum o să privești situația de acum încolo?

  
  

Concluzii:

Ești creatorul propriei realități, așa că interpretează situațiile după bunul plac, iar atunci toate lucrurile pe care le dorești se vor întâmpla!

Stresul nu este cu necesitate negativ. Din contră, stresul este o formă naturală de răspuns la amenințările din jur și reprezintă un mod prin care corpul se protejează de pericolele din mediul înconjurător.

Necesită efort și dorință să fii mai bun. Dacă vrei să nu te mai deranjeze chestii, învață să le accepți. 

Plângi până nu mai ai ce plânge, după care fii conștient de gândurile pe care le ai în cap, că acelea te fac să plângi, nu situațiile în sine.

Majoritatea dăților în care ești rănit, e pentru că ai așteptări. Așteptările sunt scenariile pe care le formăm în minte, despre cum „ar trebui” să se întâmple lucrurile. Ghici ce! În afară de tine, nimeni nu știe că așa „ar fi trebuit” să fie.

Ești pe drumul cel bun!